Afaceri cu tricotaje handmade

tricotaje handmade mic business
Afacerile cu tricotaje handmade sunt după părerea mea, acum, pentru România de astăzi, un mijloc de a-ți câștiga traiul onorabil.  Nu știu dacă ele chiar sunt o afacere în sensul la care se gândesc majoritatea dintre noi. Cum am sugerat, mai degrabă un mic business.
Motivația pentru care business-urile handmade nu prea reușesc la noi stă, cred eu, după mulți ani de prospectare, mai degrabă în legislație. Adică nu este prea bine defintă (sau chiar deloc) ocupația aceasta de „handmade”, trebuie să faci suficiente slalomuri printre codificări CAEN pentru a te înregistra într-un anume fel, vorbesc despre pfa-uri. La SRL-uri este complicat din alte puncte de vedere, mai degrabă sunt mari chletuielile de regie.
Apoi, cei care fac handmade sunt în general pasionați care nu au calificare pentru așa ceva, respectiv pentru obiectul lor de activitate din clasa handmade, ori dacă li se cere acte de proveniență și să-și plătească taxele și impozitele, atunci mai degrabă dau bir cu fugiții și ori nu mai fac nimic, ori fac evaziune fiscală.
CITESTE O POVESTE DE SUCCES CU AFACERI HANDMADE DE TRICOTAJE:
Tatiana și Claudia, prietene din liceu, au început, în urmă cu mai puțin de un an, să tricoteze povești. Businessul lor – tricotaje handmade – are și o componentă umanitară, căci cele două își propun să lucreze cu femei din zone rurale.

Ideea unei afaceri cu tricotaje și croșetat handmade i-a venit Tatianei în 2012, când, printr-o conjunctură neașteptată, și-a descoperit plăcerea de a tricota. Era coordonator de comunicare la o organizație neguvernamentală, lucra într-o echipă minunată, era foarte fericită, după cum spune. Dar, când proiectul pentru care lucra era spre final, a început să prospecteze piața în căutarea altui job, cam fără tragere de inimă, pentru că îi părea rău că trebuie să se despart, fie și temporar, de echipă. „Treceam printr-o perioadă nu tocmai bună, dar aveam mult timp liber și, într-o zi, nu știu ce mi-a venit și m-am dus la o mercerie, am cumpărat niște andrele și câteva sculuri albe, din care mi-am făcut un pulover după o fotografie‟, își amintește Tatiana.

L-a îmbrăcat atunci când s-a dus să-și viziteze colegele de la organizația în care lucrase pentru proiect și toată lumea i-a lăudat puloverul și s-a mirat că l-a făcut chiar ea. Cea care i-a sugerat, însă, că ar putea face o afacere cu tricotatul e directoarea organizației respective. „Sămânța asta a dormitat și a crescut pe ascuns la mine în minte, până când mi-am asumat-o. Am întors-o pe toate părțile încă vreun an, până a început să prindă contur. Între timp, nu vorbisem cu absolut nimeni despre asta, dar lucram în continuare, cu motanul în poală, ca o bunicuță. Mă amuzam cu colegele, când le povesteam‟.

Certificat de naștere oficial

Prima cu care a vorbit despre posibilitatea de a-și transforma pasiunea într-un business a fost Claudia, o bună prietenă din liceu. Și, în timp ce îi povestea ideea ei cu tricotajele, Claudia i-a spus că ar vrea să participe.

articol integral in revista CARIERE ONLINE: http://www.cariereonline.ro/articol/impletitoarele-de-povesti-sau-cum-sa-faci-bani-din-tricotaje.